Despre Artele Martiale

Artele Martiale pot fi imaginate ca o cladire cu mai multe etaje in care un etaj e stiinta, unul e filosofie, unul tehnica si altul arta…

Ca orice fenomen existential, Artele Martiale constituie o forma de educatie, un proces ce se reflecta intr-un anumit mod la nivel teoretic. Aspectul practic (invatarea, antrenamentul si lupta) este perceput, interpretat si orientat de catre un intreg sir de reflectii teoretice (pedagogia, filosofia, stiintele sportului, medicina etc.).

La inceput, cum era si firesc, Artele Martiale aveau un caracter spontan, empiric si realist. Cu timpul, acestea au dobandit un spor de sistematicitate, stiintificitate si coerenta, constituindu-se in adevarate teorii sau doctrine care au dus la aparitia scolilor sau stilurilor, diferite doar ca mod de interpretare si eventual de executie al intemeietorilor.

Marii Maestrii din perioada moderna, creatori de stiluri/scoli au contribuit la autonomizarea si desprinderea Artelor Martiale de Stiinta Razboiului, prin interesul crescut fata de latura fenomenelor educative, relevand importanta, scopul, formele de realizare si de perfectionare ale acestora, in consens cu exigentele determinate.

Si atunci mai pot fi numite sporturile de lupta Arte Martiale? Noi credem ca da. Este firesc ca desprinderea unei teorii noi din una veche sa nu fie niciodata totala. Poate asa intelegem de ce Artele Martiale au atatea puncte comune care nu apartin exclusiv (sau apartin si) uneia sau alteia.

Orice despartire de un stil sau o scoala si intemeierea unui nou stil, sau a unei noi scoli, s-a facut si se face intotdeauna pastrand ceva din ceea ce a fost. Nostalgia originilor razboinice-de supravietuire-ii urmareste pe majoritatea Maestrilor. Nu este intamplator ca cei mai buni Maestrii au fost si razboinici. Adevaratele Arte Martiale contin elemente ce amintesc de ascendenta acestora la Arta Razboiului.

In prezent odata realizata autonomizarea Artelor Martiale de Arta Razboiului, trebuie sa admitem si modificarea si dezvoltarea acestora continua. Amplificarea se realizeaza la nivelul mai multor componente. Chiar si obiectul Artelor Martiale se modifica si evolueaza, unii afirmand contrariul, unghiul din care este privita problema fiind diferit-nu neaparat gresit.

Domeniul de interes al acestora nu este static datorita faptului ca, prin multiplicarea perspectivelor de cercetare, isi dezvaluie noi fatete si disponibilitati. In prezent, se dezvolta si metodele de cercetare ale Artelor Martiale (ca sporturi, stiinte, metode pedagogice sau medicale), care cunosc un proces de rafinare epistemologica si metodologica (metode moderne ca : modelarea, algoritmizarea, instruirea programata, ajutorul noilor tehnologii).

Artele Martiale, ca sporturi de lupta, ca metode educative, ca moduri de gandire, este firesc sa se adapteze la caracteristicile epocii moderne (post-moderne, daca vreti), deoarece acestea nu sunt un cadavru rece, imobil si lipsit de viata, ci o "entitate" vie si in continua si fireasca adaptare la ansamblul ideatic contemporan.